











































Cronica unei călătorii - 30 ianuarie 2022
… O zi care pentru unii dintre noi, pământenii s-a dovedit fenomenală. Astfel, chemarea muntelui ne-a reunit într-o formulă inedită, într-un portal temporal fiind călăuziți de grandoarea anotimpului imaculat.
Timpul geologic, decupajele din legendele Ceahlăului, prezentul agitat au croit o cărare spre desfătarea simțurilor, spre rememorarea locurilor dar și pentru a testa dârzenia oamenilor. Prin urmare, pe versantul estic, se deschide perspectiva conexiunii cu NATURA – forma pură a frumuseții când îmbrățișăm cu privirea fiecare reper de pe traseul lung de 7,5 km: Curmătura Lutu Roșu (1020m)- Stânca Dochiei (1185m)- Jgheabul cu Hotaru – Platoul Cetățuia – Cabana Dochia (1750m).
Pe poteca străbătută cu entuziasm molipsitor am avut parte de soare, ninsoare și, sus, pe platou – scena unui spectacol atemporal, măreția viscolului ne-a ghidat spre căldura unui adăpost – Cabana Dochia.
Am savurat fiecare clipă din tihna mult râvnită și din atmosfera de calm ne-am rostogolit pe drumul de întoarcere… spre lumea din care am evadat. Generozitatea muntelui m-a copleșit cu tandrețea brazilor, surâsul zăpezii și mi-a îngăduit să prind in palmă un strop de bucurie. Am fost parte din poveste dar fiecare dintre noi spune o poveste…
Din viteza Timpului trăirii noastre cu admirație pentru „Iacomi- laolaltă” !
Sonia I.
Aspirantul în Rodna: uite harta, nu-i refugiul
Frumosul refugiu Gârgălău… Frumosule, chiparosule, n-am să-ţi uit numele niciodată! Numele pe care-l poartă vârful tău cel înşelător, amăgitor, escrocul!!! Cu falsul lui sentiment de siguranţă!
Aspirantul, Făgăraşul şi Moartea
… cei Trei Pași de Moarte, pași de viață, căci unde simți mai acut viață pulsând în vine decât acolo unde e mai potrivit cu zborul păsărilor decât cu călcătura omului?
Aspirantul, reconfigurarea, sau cum se iese din Valea Horoabelor
Stau la rând să urc un bolovan căptuşit cu apă, ca un mic Bigăr (că tot e la modă), prevăzut cu lanţ, care duce pe o treaptă mai sus a canionului, ca o copaie.
Aspirantul, Rarăul şi douăzeci şi opt de ani
Vă anunţ, asta este povestea a două ture, de acum şi de atunci, când eram în liceu, una lacrimogenă şi alta şi mai lacrimogenă.
